Incursiuni din spirit de turmă

   Gratis, deci pentru toată lumea indiferent de categorie, aspirații sau interese. Asta a fost și Noaptea Muzeelor în varianta românească. Pentru a nu face aprecieri generale asupra evenimentului, de altfel o inițiativă lăudabilă și catalogată ca un succes, iată cum s-a rezumat incursiunea mea în cultura nocturnă.

   Pentru că nu mai văzusem demult Muzeul Național de Istorie al României, m-am gândit că e o ocazie bună sa-l revăd. Dacă inițial mi s-a părut chiar frumos să văd atâta lume pe stradă, în majoritate tineri, care abandonaseră pentru o seara inhalația de fum din cluburi, pe parcurs, această aglomerație a devenit un coșmar.

   Nu văzusem un muzeu dedicat istoriei poștei, iar timbrele nu au fost niciodată o pasiune de-a mea. Cu toate astea, am putut să apreciez multe lucruri inedite la Muzeul Național Filatelic din cadru Muzeului Național de Istorie. Toate aproximativ bune și foarte frumoase până am ajuns la coada de la Tezaur. Am zis, hai să stăm, asta înseamnă Noaptea Muzeelor.. și puțină aglomerație. La puțin timp după, am decis că nu ar fi deloc drăguț să petrecem cel puțin o oră la coadă când îl putem vedea în altă zi, în liniște, dar cu plata celor câtiva lei.

   Pentru că la ora 00 la Muzeul Literaturii Române se anunțase proiecția filmului Eu când vreau să fluier, fluier am decis că ar fi cazul să nu-l ratăm. Dau să intru…mă oprește un nene care se chinuia să deschidă cu forme rudimentare și partea stângă a ușii de la intrare (înțepenită de pe vremea când probabil mai aveau atâția vizitatori). Înăuntru nu se mai putea respira, dar am intrat să mai iau și eu puțin din oxigenul pe terminate. La doi pași începea o coadă de vreo 50 de persoane, iar la întrebarea mea politicoasă despre ce așteaptă, mi se răspundea..Nu știu.. Cunoscând programul cu filmul am decis să așteptăm între oamenii care își respirau ceafă în ceafă. Nu am rezistat mult. Totuși, nu înțeleg de unde era atâta dorință de culturalizare în rândul tinerilor în condițiile date. Am vizitat muzeul (prezentat intr-o formă modernă și interactivă) și i-am lăsat pe ei să aștepte. Am plecat fluierând că doar, eu când vreau să fluier, fluier.

Am traversat Calea Victoriei văzând alte “muzee”, cu porțile închise de această dată🙂 și am renunțat chiar să mai întâmpin aceeași aglomerație la Muzeul Municipiului București. Deci în final, am spus pas definitiv.

Concluzia este ușor de tras: cultura nu e la grămada.

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s